The Economist: Naţionalismul, în ascensiune în lume, ia forme tot mai periculoase

Marş naţionalist în Polonia, de Ziua Naţională FOTO EPA

Naţionalismul este în creştere, mai ales în Europa şi Statele Unite, luând diverse forme, precum mişcările proindependenţă din Catalonia şi Scoţia, ori, mai frecvent, ale doctrinelor populiste şi reacţionare de dreapta, scrie  publicaţia The Economist.

„Oriunde te uiţi, naţionalismul este în ascensiune. Uneori ia forma naţiunilor autoproclamate care solicită dreptul de a-şi determina viitorul: Catalonia în Spania, Kurdistanul în Irak, Scoţia în Marea Britanie, Biafra în Nigeria. Mai frecvent, este vorba de tendinţele spre dreapta populistă şi reacţionară.

 Partidul Alternativă pentru Germania (AfD) a obţinut 94 de locuri în Bundestag. Marine Le Pen, liderul formaţiunii Frontul Naţional, a obţinut o treime din voturi în scrutinul prezidenţial din Franţa. În Ungaria, Austria şi Cehia au ajuns la putere naţionalişti; la fel, în Polonia. 

În perioada postreferendum Brexit din Marea Britanie, «au preluat din nou controlul», sau cel puţin aşa au pretins. Turcia are politici militante, Japonia vrea renunţarea la pacifism, India jonglează cu noţiunea supremaţiei hinduse, China visează la glorie, iar Rusia a adoptat o atitudine beligerantă“, constată într-o amplă analiză The Economist .

„Cele mai remarcabile sunt tendinţele naţionaliste din Statele Unite. America a fost prima naţiune care a proclamat independenţa faţă de toţi suveranii, cu excepţia poporului şi Constiuţiei naţiunii. Statele Unite s-au perceput permanent drept un loc special.

Dar, de-a lungul istoriei ţării, acest excepţionalism a fost o formă de universalism; (...). Acum, la putere a ajuns un preşedinte furios, cu doctrină nativistă, care observă că America nu mai conduce pe plan mondial, ci este lăsată în urmă, astfel că promite să o facă din nou măreaţă“,  scrie publicaţia.

„Oamenii care traversează cu uşurinţă frontierele şi culturile şi care prosperă pe măsură ce o fac, găsesc acest nou naţionalism îngrijorător. Ei consideră că împiedică ţările paşnice să facă comerţ, să coopereze asupra problemelor lumii. Dar au tendinţa să creadă că va trece, ca o febră.

Naţionalismul este o moştenire a iluminismului. Dar, precum religiile, naţionalismul este capabil să scoată ceea ce este mai bun din oameni, dar şi ceea ce este mai rău. Îi poate inspira să coopereze liberi în căutarea binelui comun. De asemenea, îi poate umple de certitudini terifiante, justiţiare, generând conflicte şi nedreptateu“, subliniază The Economist, care constată  că, „în mod trist, noul tip de naţionalism mizează pe latura paranoidă, intolerantă a acestei moşteniri“. 

Atunci când naţiunile se privesc reciproc cu dispreţ, ordinea globală care a fost instaurată după cel de-al doilea război mondial, sub conducere americană, începe să se înrăutăţească. Geopolitica devine un drum liber pentru toţi. Simon Winder, un autor şi editor, spunea recent la BBC că „naţionalismul începe întotdeauna cu dans popular şi se termină cu sârmă ghimpată“.

UE, mod de eliminare a naţionalismului

Cea mai ambiţioasă tentativă de eliminare a naţionalismului este Uniunea Europeană. A reuşit, în sensul că un război între statele membre UE este în prezent de neconceput. Dar statul naţiune european nu s-a îndreptat în direcţia în care speraseră unii dintre fondatori.

Guvernele naţionale continuă să conducă la Bruxelles, structurile naţionale sunt dificil de dizolvat, iar probleme precum birocraţia nu pot fi eliminate uşor. Cineva, undeva pare să încerce mereu să se agaţe de putere.

Liderii din Rusia, China, India, Turcia şi alţii au văzut promovarea de către Vest a valorilor universale ca un joc cinic de subminare a stăpânirii lor şi ambiţiile lor.

În Europa secolului XIX-lea, germanii au insistat că numai ei ar putea spune ce este cel mai bun pentru Germania pe care o construiau. 

În Rusia, filosoful politic Aleksandr Dughin este foarte influent în rândul naţionaliştilor. El îl consideră pe preşedintele Vladimir Putin un fel de ţar care ar reprezenta identitatea tuturor ruşilor. „Pentru noi, ţarul este subiectul, iar noi suntem oamenii aflaţi în slujba lui. Drepturile omului sunt drepturile ţarului“, afirmă el în mod enigmatic.

De asemenea, naţionaliştii de astăzi au pretenţii precum Dughin spun că valorile lor sunt diferite de cele ale Occidentului şi la fel de valabile, la fel şi o clasă de mijloc nouă, de exemplu, în India şi China. Mulţi dintre membrii săi doresc respect, nu prelegeri despre cum să se comporte.

Noul naţionalism alimentează furia dintre ţări

Noul tip de naţionalism nu pune accent doar pe diferenţele dintre ţări, ci încearcă să alimenteze furia între acestea. Michal Bilewicz, specialist în psihologie socială la Universitatea din Varşovia, explică această furie prin modul de control pe care o persoană îl are asupra propriei vieţi. Naţionalismul nu este determinat de zel patriotic, ci de stima de sine. Loialitatea faţă de naţiune combinată cu încrederea favorizează altruismul. 

Dimpotrivă, sentimentele de frustrare şi insuficienţă tind să conducă la narcisism, explică specialistul. Oamenii care au frustrări pe care nu le pot controla recurg la naţionalism pentru a primi garanţia că sunt la fel de buni ca toţi ceilalţi, poate chiar mai buni.

Consideră că lumea este cea care nu le oferă respectul pe care îl merită şi sunt obsedaţi de modul în care îi percep ceilalţi, subliniază Michal Bilewicz, explicând că, în timp ce altruiştii sunt orientaţi spre viitor, narcisiştii sunt preocupaţi de trecut, altruiştii intră în comuniune cu ceilalţi, narcisiştii îi exclud pe ceilalţi, altruiştii îi consideră pe oponenţi complementari, narcisiştii îi percep drept trădători, altruiştii apreciază că imigranţii conferă varietate, narcisiştii cred că le ameninţă modul de viaţă, altruiştii sunt uniţi de valori, iar narcisiştii sunt uniţi de elemente precum rasa şi cultura.

Mai grav este că acum campioana valorilor universale, statele Unite,  au suferit o schimbare dramatică. Rex Tillerson, secretarul de stat al Americii, le-a spus în acest an diplomaţilor săi că priorităţile sale sunt securitatea şi economia. Promovarea valorilor americane, a spus el, a devenit un „obstacol“ în atingerea acestui obiectiv.

Istoricul britanic Tony Judt Judt avertza: „Am intrat într-o epocă de nesiguranţă: insecuritate economică, insecuritate fizică, insecuritate politică“. Politicienii populiţti - aproape întotdeauna naţionalişti - exploatează aceste insecurităţi. Revendicând o legătură specială cu „poporul“, ei spun şi relansează povestirile lor despre elite corupte, imigranţi înşelaţi, mass-media înşelătoare şi conspiraţii sinistre. Social media, care amplifică indignarea, sunt vehiculul ideal pentru a le răspândi cuvintele.

Populiştii, coloana vertebrală a noului populism

Cel mai adesea populiştii sunt de la dreapta. Liberalii (în sensul britanic) încearcă să se ocupe de schimbare prin toleranţă, educaţie, îmbunătăţire materială şi asigurând că nici un interes stabilit nu domină vreodată.

Conservatorii, totuşi, privesc tradiţia, ierarhia, deferenţa, protecţionismul şi religia pentru a menţine haosul. Unii nu şi-au abandonat niciodată convingerea că doar o cultură puternică, etnică şi un guvern puternic îi pot menţine în siguranţă. Astfel de oameni sunt coloana vertebrală a noului naţionalism, scerie „The Economist“.