„Ne aflăm aproape de finalul unui an care prevesteşte, din păcate, o perioadă complicată pentru România. A fost un an al contradicțiilor, prin prisma unui paradox pe care îl trăim zi de zi. În vreme ce guvernanții declară că avem o economie cu o creştere într-un ritm susţinut, ţara noastră continuă să înregistreze, conform Eurostat, cea mai mare rată a sărăciei din Uniunea Europeană. Actuala putere ne spune că modifică legile justiției pentru a ne apăra de infractori, iar rata infracționalității crește, ba mai mult îi favorizează pe cei certați cu legea.

De asemenea, constatăm că Nord-Estul României rămâne cu lipsurile cele mai mari față de oricare altă regiune a ţării. În fapt, am rămas nu doar un stat centralizat din perspectiva administraţiei publice, dar şi în privinţa distribuţiei teritoriale a prosperităţii. Această realitate trebuie schimbată, altfel urmările vor fi grave asupra tuturor,  nu doar a noastră, a ieşenilor.

Există însă suficiente motive de a vedea lucrurile și dintr-o perspectivă pozitivă. Se știe că opoziţia parlamentară, cu toate eforturile făcute, poate să aibă șanse de reușită numai dacă societatea civilă dă dovadă de implicare în deciziile care vizează toţi cetăţenii. Or, în ultimul timp, societatea civilă reuşeşte să asigure informarea și implicarea celor interesaţi și dornici să fie parte în acțiunile democratice ale națiunii. Indiferent că vorbim despre acţiuni de protest în stradă sau despre exprimarea indignării pe reţelele de socializare, toate se traduc, în final, printr-o mai bună educaţie în spiritul unui stat democratic.

Un loc aparte în mişcările civice din acest an îl vor avea ieşenii, tot mai conştienţi de faptul că schimbarea nu va veni de la Centru. Timpul aşteptării impasibile a trecut, nimeni nu va rezolva în locul nostru problemele, iar presiunile conjugate ale societăţii civile şi ale unor reprezentanţi ai sferei politice vor da, în cele din urmă, rezultate în privinţa marilor proiecte ale Iaşului: autostrada, Spitalul Regional de Urgenţe, finalizarea lucrărilor la şoseaua de centură etc. Nu sunt obiective imposibile, dar fără o presiune activă și continuă asupra decidenţilor nu vor putea fi îndeplinite.

Nimic nu este definitiv pierdut atâta vreme cât nu intervin cedarea şi blazarea. Putem folosi în sprijinul nostru paradoxul de a fi parcurs un an amenințat de forţa răului, prin faptul că am învățat să ne opunem cu fermitate și cu mai multă implicare şi conştiinţă civică.

Nu în ultimul rând, un alt motiv de a spera la normalitate îl constituie faptul că românilor nu le va mai fi la fel de indiferent cine îi reprezintă. De aceea, am toată convingerea că anul 2018 va fi mult-așteptatul moment al maturizării noastre politice.“