​Cum e să te îndrăgostești de cel mai bun prieten

Puține lucruri sunt mai tulburătoare decât realizarea că ai început să te îndrăgostești de cel mai bun prieten. Nu contează dacă e cel mai bun prieten de la școală, fratele tău de sânge sau un prieten din copilărie – dacă treci granița de la prietenie spre dragoste, de multe ori iese dezastru.

Partea plină a paharului ar fi, desigur, posibilitatea ca cealaltă persoană să simtă la fel. Dezavantajul? Posibilitatea de a fi respins și realizarea că persoana cu care puteai vorbi orice e singura persoană cu care nu mai poți vorbi nimic.

Am vorbit cu patru oameni despre situațiile în care s-au îndrăgostit de prietenii lor cei mai buni. Unii și-au distrus prietenia, alții s-ar putea să rămână împreună pentru totdeauna.

Anisha Laing, 20 de ani: „Am aflat că mă înșelase la festivalul Reading"

Ne-am cunoscut în clasa a noua și îmi amintesc că mi-a spus că una dintre trupele lui preferate era Taking Back Sunday – nu-i ascultasem niciodată, dar am mințit și i-am zis că sunt preferații mei. După asta ne-am apropiat foarte tare, dar el s-a combinat cu două prietene bune de-ale mele și am rămas doar prieteni buni timp de vreo doi ani.

Până la urmă, ne-am sărutat la un party. Eu am fost foarte confuză și n-am știut ce ar trebui să facem după asta, pentru că nu voiam să-l pierd nici pe el, nici pe buna mea prietenă cu care era combinat. Din păcate, toată școala a aflat de faza asta și bineînțeles că m-au considerat o nenorocită.

Până la urmă, am hotărât că n-ar trebui să mai fim prieteni și n-am vorbit vreo două luni. Aveam 17 ani și n-am știut să gestionăm prea bine situația.

Am zis mereu că vom rămâne prieteni orice s-ar întâmpla, dar e greu să te trezești lângă cineva și să simți că persoana respectivă e tot ce-ți dorești de la lumea asta și apoi să nu mai ai voie s-o atingi. Nu contează că ți-e cea mai bună prietenă sau nu. După ce ne-am despărțit, nici măcar nu mă mai puteam uita la el la petreceri. Apoi am aflat că mă înșelase la festivalul Reading. Ne rezolvasem multe probleme înainte să plece și eram foarte fericită, dar când s-a întors, m-a părăsit cu cruzime chiar în stradă.

Dacă aș lua lucrurile de la capăt, aș proceda altfel, dar când ai 17 ani nu prea ai experiență cu relațiile complexe.

Brittany Stewart, 24 de ani: „Am ieșit afară și am văzut-o cum se săruta cu altă fată"

Am cunoscut o tipă la locul de muncă – să-i zicem Sophie. Era cool, atrăgătoare și foarte interesantă. Am început, treptat, să mă îndrăgostesc de ea. Simțeam că e multă chimie între noi, dar nu am avut, mult timp, curajul să fac un pas.

Țineam mult la prietenia noastră, dar îmi plăcea de ea în mai multe sensuri. Dormeam des împreună și ne împrumutam hainele una alteia, dar totuși nu eram sigură că și ea simte la fel ca mine. Și apoi, pentru că am încercat să-mi văd de treabă și să-mi urmez ambițiile, am hotărât s-o ignor, ca să nu-mi complic viața. Iar ea s-a prins ce simt. Am alergat după multe fete la viața mea și am luat decizia conștientă să nu fac asta și cu ea – deși până la urmă tot am făcut-o.

Am ajuns la un punct critic în care mă antrenam pentru un meci de box caritabil și ea a venit să-l vadă. M-am super bucurat. După meci, am mers amândouă acasă la o prietenă comună. Nu știam pe atunci, dar ea voia să meargă acolo pentru că un prieten îi promisese că o va combina cu tipa care găzduia petrecerea. Am ajuns acolo și ea a dispărut imediat, s-a dus să flirteze cu tipa. Eu eram epuizată după meci, așa că mi-am înecat amarul în alcool.

La scurt timp, am ieșit afară și am văzut-o cum se săruta cu fata respectivă. M-am super enervat și am plecat de la party fără să spun nimic. Două săptămâni mai târziu, la o petrecere la mine acasă, a venit și ea și a ajuns să se mozolească cu una dintre cele mai vechi prietene de-ale mele în patul meu. Atunci mi-am dat seama că îi plac fetele, dar pur și simplu nu-i plăceam eu. M-am frustrat foarte tare.

Asta s-a întâmplat anul trecut. Între timp, suntem prietene foarte bune și n-aș vrea să se schimbe asta. Am fost îndrăgostită de ea o vreme, dar cred că n-a fost să fie.

Alex Watson, 41 de ani: „Deși era hetero, n-a fost nașpa cu mine"

În primul an de facultate, am cunoscut un tip care era în anul doi și ne-am împrietenit foarte rapid. Inițial, n-am simțit atracție fizică față de el. Era foarte diferit de mine, dar pentru că eram amândoi din nord, aveam niște lucruri în comun.

În fine, m-am îndrăgostit de el și asta ne-a distrus relația, dar numai pentru că am făcut greșeala să-I spun, iar el m-a respins. Eram plin de hormoni și mi-am revărsat toată capacitatea de afecțiune asupra lui. Chiar dacă era hetero, n-a fost nașpa cu mine, ba chiar a știut să-mi vorbească în așa fel încât să mă învețe să nu-i mai fac asta altcuiva. Dar ce să faci? Dacă ești gay și îți petreci timpul cu prieteni hetero, ți se mai întâmplă.

Ne-am distanțat acum douăzeci de ani și n-am mai vorbit de atunci. I-am scris cel puțin o scrisoare dementă acum câțiva ani și cred că l-am traumatizat pe viață. Asta e nasol când te îndrăgostești de cel mai bun prieten: tinzi s-o iei razna la un moment dat. Acum că sunt mai în vârstă, știu că cel mai bine într-o astfel de situație e să iei distanță, inclusiv să renunți la prietenie poate.

Eric Spano: „Mă deranja ideea de a rămâne doar prieteni"

Vărul meu ne-a făcut cunoștință la un banchet al școlii și am devenit cei mai buni prieteni în școala generală. Fusesem dintotdeauna atras de ea, dar m-am abținut să îi spun pentru că știam că vrea să fim doar prieteni și voiam s-o păstrez în viața mea. Era destul de evident că o plăceam, dar nu vorbeam niciodată despre asta.

Totul a fost ok până acum patru ani și jumătate, când am plecat într-o excursie la New York din Montreal și a fost un dezastru. Era prea multă tensiune între noi pentru că ea nu voia să fie cu mine. Am încercat să fim prieteni, dar am ajuns să ne certăm și n-am mai vorbit vreo cinci ani. A fost dureros, pentru că fusesem buni prieteni atâta vreme.

Pe atunci eram foarte încuiat la minte. Mă deranja ideea de a rămâne doar prieteni. De-a lungul anilor, n-am reușit să-mi găsesc nicio iubită potrivită pentru că le comparam pe toate cu ea. Și niciuna nu mă făcea la fel de fericit cum mă făcea ea. Dar apoi, de curând, după ce n-am mai vorbit timp de patru ani și jumătate, am primit un mesaj de la ea pe Instagram.

Îmi amintesc că în noaptea aia i-am zis unui prieten că am început din nou să vorbesc cu Vanessa și că probabil o să ajung în sfârșit să fiu cu ea și n-o să mă las până n-o să se întâmple asta. Se pare că și ea și-a dorit să se întâmple. După câteva săptămâni în care am început să ne vedem din nou, s-a despărțit de iubitul cu care era.

Acum suntem împreună de patru luni și e minunat. Avem și probleme, dar ne e ușor să le rezolvăm pentru că suntem, în primul rând, prieteni vechi. Deja știi că un prieten adevărat te acceptă pentru ceea ce ești, pentru că nimeni nu te cunoaște mai bine și nici nu ești nevoit să te transformi în altcineva pentru persoana iubită. E mai mișto decât ne așteptam, așa că ne simțim proști că nu ne-am cuplat mai repede și că am stat atâția ani fără să vorbim. Dar, în același timp, toate experiențele prin care am trecut între timp ne-au adus unde suntem.

@yasminajeffery

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre prietenie pe VICE:
Ghidul VICE despre prietenie
Toate tipurile de indivizi enervanți cu care eşti prieten pe Facebook
De ce bărbaţii români au din ce în ce mai puțini prieteni după 20 de ani